chipul tău de floare rară
chipul tău de floare rară
se dizolvă-n mine-ncet,
cănd te văd printre nucet,
seara-n aerul de-afară.
s-au împrimăvărat teii
şi miroase-a corpul tău,
te vor admira şi zeii,
sete mi-e de tine rău...
cu lacrima sângerândă,
sunt şi cântec , sunt şi gând,
cu figura ta cea blândă,
tu eşti floarea pe pământ.
ochiul meu albastru, verde,
ţi-a căzut pe sufleţel,
te-ar mai admira niţel,
frică mi-e a nu te pierde...
28 aprilie 2011
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu