florar
au înflorit teii, salcia plânge, luna se
clatină,
apele curg, cucul le cântă ca după datină,
corul de broaște-alarmează câmpia,
a venit luna mai cu florile, aducându-ne
bucuria.
miroase totu-n jur a iarbă verde și- a
ploaie,
ciripesc păsărele pe dealuri și prin zăvoaie,
seninul primăverii calde ne picură în suflet,
ne-mbată de-atâta farmec și umblet.
luna se cerne printre salcâmi printr-o sita
ușoară
o feerie vivaldiană e noaptea de
primăvară,
izvoarele plâng sau râd în fântâni rătăcite,
cât de aproape de noi sunt aceste clipe iubite.
cerul brodat de stele ca pânza albastră de in
încearcă să nască un nou început ce iese din
chin,
se zbate-n pridvor bobocul de viță de vie,
toată natura trezită renaște tainic și-nvie.
primăvară, lasă-mă să-ți mângâi părul tău
mătăsos,
chipul tău în care dorul meu s-a întors
bucuros,
acest albastru de cer în care se scaldă natura,
unde Domnul dă pe ceruri cu luna de-a dura.
lasă-mă primăvară să-ți sorb respirarea,
pe dealuri, prin codri, rătăcindu-mi cărarea,
să mă scald în razele vesele de dimineață,
să mă-mbăt de culoare, de soare, de viață.
sâmbătă, 28 aprilie 2012
