sâmbătă, 20 iulie 2013

torțele amintirilor

pârâul s-a-ntins
 ca un șarpe peste câmpie,
se varsă ca un gând
 undeva departe,
sclipește apa
 în oglinzi albastre
 ca ochii tăi,
ramuri de salcie
 îți mângâie fața,
regină de-ai fi
 nu s-ar aduna atâta frumusețe
în chipul tău
plin de vraja albastrelor zări.
prin glesnele tale colindă miresme
 de flori și de fruturi,
sălciile parcă au coame
 de iepe și aripi
care trec pe lângă tine
 ca niște coloane dorice.
aș vrea să mergem
spre moarte amândoi
în mari singurătăți
 și-n necuprinsuri de cer
să stăm pe scările timpului
 încremeniți
și să stingem la stele
 și la luceferi până în zori
bând apă din ulciorul
 de pe coapsele tale.
să ne-mpresoare dinspre ziuă
 și frumosul și târziul
și-apoi să coborâm în noi
să ne luminăm sufletele
cu torțele amintirilor.

sâmbătă, 20 iulie 2013


vineri, 14 iunie 2013

ploaia de iunie

plouă peste valea copilăriei, limpedea ploaie,
îmbrățișază copacii și câmpul și dealul și muntele,
plouă ca atunci când ne-am cunoscut, aruncată de vânt
de pe strășini și noi fără umbrele dansam
și ploaia cădea în torente deschise, fără sfârșit,
coborând pe drumuri de lut la munte,
cădea ceas după ceas ca o artilerie automată
până intra în oase, până intra în vară,
ploaia neașteptată, lunga surpriză, contemplată
de amândoi în seara aceea de vis,
ploaia pe care o ascultam ca pe o muzică
împreună cum se întorcea în noapte cu sunete stranii
să ne spele dragostea noastră care se umpluse
de zgură, tu râdeai, sub fusta lungă picioarele goale
îți înghețaseră, ploaia îți curgea pe spate,
ne afundam brațele unul în altul,
lumina plecase din cuiburi, umezeala
lăsase ascunse păsările care dormeau sub brațul nopții,
auzeam ploaia crescând în arteziene,
umplând aerul serii de mister și frumusețe,
aripile cerului coborâseră peste lume
și ne îmbrățișaseră și pe noi în maramele de vis
 ale pufului de întuneric, căldura sufletului tău
plină de foc și zăpadă, răcoarea pe care
o învăluiai între buze făcea din cuvintele tale
 un susur de crânguri, cu tine am descoperit vara,
cerul și misterul ploii de iunie…


vineri, 14 iunie 2013





joi, 2 mai 2013


florar


au înflorit teii, salcia plânge, luna se clatină,
apele curg, cucul le cântă ca după datină,
corul de broaște-alarmează câmpia,
a venit luna mai cu florile, aducându-ne bucuria.

miroase totu-n jur a iarbă verde și- a ploaie,
ciripesc păsărele pe dealuri și prin zăvoaie,
seninul primăverii calde ne picură în suflet,
ne-mbată de-atâta farmec și umblet.

luna se cerne printre salcâmi printr-o sita ușoară
o feerie vivaldiană  e noaptea de primăvară,
izvoarele plâng sau râd în fântâni rătăcite,
cât de aproape de noi sunt aceste clipe iubite.

cerul brodat de stele ca pânza albastră de in
încearcă să nască un nou început ce iese din chin,
se zbate-n pridvor bobocul de viță de vie,
toată natura trezită renaște tainic și-nvie.

primăvară, lasă-mă să-ți mângâi părul tău mătăsos,
chipul tău în care dorul meu s-a întors bucuros,
acest albastru de cer în care se scaldă natura,
unde Domnul dă pe ceruri cu luna de-a dura.

lasă-mă primăvară să-ți sorb respirarea,
pe dealuri, prin codri, rătăcindu-mi cărarea,
să mă scald în razele vesele de dimineață,
să mă-mbăt de culoare, de soare, de viață.

sâmbătă, 28 aprilie 2012


feeria primăverii

cerul curbat pe vița de vise
se deschide către glasul privighetorilor
pe fondul muzicii lui Vivaldi,
eu nu sunt răspunzător
de visele voastre, de orbecăirea zilelor
în această primăvară bezmetică,
aburii se adună în nori,
ploaia murmură peste panseluțe
cu o voce divină,
balaurul din vis doarme
pe acoperișul realității,
frunze verzi se leagănă-n vânt,
un nor de sticlă parcă oftează
după iarna care a trecut.
din spatele pleoapelor noastre
se ivește feeria primăverii
aducând vise ce nu aparțin acestei lumi,
miracolul învierii,
atâtea doruri zglobii care pleacă spre infinit…
tăcerea ta este sfârșitul lumii,
zâmbetul tău este ca raza de soare,
o lumină dulce peste sufletul meu
din care fug încet sentimentele
spre o oază de vis.


sâmbătă, 27 aprilie 2013

marți, 16 aprilie 2013