feeria primăverii

cerul curbat pe vița de vise

se deschide către glasul privighetorilor

pe fondul muzicii lui Vivaldi,

eu nu sunt răspunzător

de visele voastre, de orbecăirea zilelor

în această primăvară bezmetică,

aburii se adună în nori,

ploaia murmură peste panseluțe

cu o voce divină,

balaurul din vis doarme

pe acoperișul realității,

frunze verzi se leagănă-n vânt,

un nor de sticlă parcă oftează

după iarna care a trecut.

din spatele pleoapelor noastre

se ivește feeria primăverii

aducând vise ce nu aparțin acestei lumi,

miracolul învierii,

atâtea doruri zglobii care pleacă spre infinit…

tăcerea ta este sfârșitul lumii,

zâmbetul tău este ca raza de soare,

o lumină dulce peste sufletul meu

din care fug încet sentimentele

spre o oază de vis.