ploaia de iunie
plouă peste valea copilăriei,
limpedea ploaie,
îmbrățișază copacii și câmpul și
dealul și muntele,
plouă ca atunci când ne-am
cunoscut, aruncată de vânt
de pe strășini și noi fără
umbrele dansam
și ploaia cădea în torente
deschise, fără sfârșit,
coborând pe drumuri de lut la
munte,
cădea ceas după ceas ca o
artilerie automată
până intra în oase, până intra în
vară,
ploaia neașteptată, lunga surpriză,
contemplată
de amândoi în seara aceea de vis,
ploaia pe care o ascultam ca pe o
muzică
împreună cum se întorcea în
noapte cu sunete stranii
să ne spele dragostea noastră
care se umpluse
de zgură, tu râdeai, sub fusta
lungă picioarele goale
îți înghețaseră, ploaia îți
curgea pe spate,
ne afundam brațele unul în altul,
lumina plecase din cuiburi,
umezeala
lăsase ascunse păsările care
dormeau sub brațul nopții,
auzeam ploaia crescând în
arteziene,
umplând aerul serii de mister și
frumusețe,
aripile cerului coborâseră peste
lume
și ne îmbrățișaseră și pe noi în
maramele de vis
ale pufului de întuneric, căldura sufletului
tău
plină de foc și zăpadă, răcoarea
pe care
o învăluiai între buze făcea din
cuvintele tale
un susur de crânguri, cu tine am descoperit
vara,
cerul și misterul ploii de iunie…
vineri, 14 iunie 2013
