STEAUA MEA  

Steaua mea a căzut de pe cer

Şi-a rămas spânzurată-ntr-un timp efemer,

Sezbate-n neant să cadă în haos,

Căutându-şi un veşnic repaos.

Steaua mea -trecătorul destin-

Abisuri de vise la un bahic festin,

Steaua mea e norocul ceresc,

Steaua mea- un destin omenesc.

Steaua mea- călătoare prin vremi-

Steaua mea, tu unde mă chemi?

Oare spre ce viitor şi spre ce soartă,

Steaua mea mă dulce mai poartă?

Steaua mea, rece, de humă şi piatră,

Te rog din suflet, mă iartă!

Steaua mea de cristale şi smarald

În tine sufletul meu se simte mai cald...

      15 aprilie 2007